De o buna vreme traim in mijlocul dosarelor de Securitate, incercuiti de ziare si ecrane TV improscate cu sange. Nu este zi in care sa nu apara noi dezvaluiri, liste cu nume sonore, declaratii, aratari cu degetul, flagelari, autoflagelari. Nu este conversatie intre cunoscuti care sa nu inceapa cu bursa zvonurilor unde apar alte si alte nume, stiute sau presupuse. CNSAS e luat cu asalt: politicieni, ziaristi, formatori de opinie, profesori, sindicalisti, patroni - toti sunt indicati pentru urgenta verificare. Suspiciunea e generala si, desi nimeni nu mai crede pe nimeni, toti sunt cautati de toti ca sa afle, in continuare, noi vesti. E o spirala fara precedent a unui fenomen care, pe masura ce a fost amanat, a acumulat tot mai multe toxine; acum el a izbucnit violent si exista indoieli ca dezvoltarea lui ar duce in final la aflarea adevarului si la o purificare morala. In faza in care ne aflam, vizibila este lupta indarjita. Cu o bine tintita lovitura de dosar in cap, adversarul e trimis la podea. Razbunare politica, sociala sau, pur si simplu, umana ii pandeste la colt pe informatori. Ofiterii de Securitate la pensie, ca Plesita, de pilda, pot inca sa stea linistiti si sa faca declaratii insolente despre cum trageau pumni si palme; cei activi au inca ragazul sa numere curci aviare si sa priveasca visator cum se pierde in ceata Omar Hayssam. In vacarmul general, cativa eroi de presa agitati, neintrebati de nimeni nici ieri, nici azi, dar cu o extraordinara iuteala de mana si, de aceea, tocmai buni de manipulat, sunt gata sa-si ofere serviciile: inainte de a gandi, acestia varsa pe piata valuri de sepia, cu surescitarea ca au prins marele subiect al vietii lor. In total, ai sentimentul unui val imens care duce la vale o viata, mal negru si fetid, amestecat cu resturi de case si mobile, trunchiuri de copaci, hoituri de animale si cadavre aflate deja in putrefactie. Nime