Asa cum s-a vazut din marturiile anterioare, expuse potrivit Jurnalului arhiepiscopului romano-catolic de Bucuresti Raymund Netzhammer, se poate deja schita un portret al Regelui Carol I.
Deductia si caracterizarea apartin, desigur, cititorului.
Vor interveni, sunt convins, pentru cititorii si chiar necititorii acestei rubrici - fie ei specialisti sau ba, atat cat vor fi in masura sa-si revada cele anterior aflate, stiute, vorbite sau chiar scrise - schimbari de imagine in portretul primului Rege al Romaniei, atat cat si-l va fi imaginat fiecare. Trasaturi mai putin sau deloc cunoscute cititorilor nostri s-au conturat deja in episoadele precedente si, probabil, se vor mai contura. Ma bucur sa constat ca li se adauga alte informatii care au aparut (sau vor mai aparea poate) in Ziarul de Duminica sub semnatura altor autori, manati, din cate inteleg, de ganduri cel putin complementare cu ale noastre.
Intr-o imprejurare data de solicitarea arhiepiscopului adresata ministrului plenipotentiar german la Bucuresti Alfred von Kiderlen-Waechter (1852-1912; aflat in aceasta functie intre 1895 si 1910), pentru a sprijini material scolile catolice si evanghelice din tara, a avut loc o intrevedere mai lunga, plina de informatii importante pentru istoria vremii. Ministrul i-a promis atunci (era 28 februarie 1907) sprijinul neconditionat, in sensul ca nu va exista nici un control german si ca nu vor fi impuse programe si materiale didactice. Inlatura astfel nelinistea expresa a arhiepiscopului in acest sens. Apreciind discutia indelunga si foarte interesanta din acea zi cu ministrul german, Netzhammer noteaza in finalul aceleiasi zile toate cele relatate de ministru. Cu mult umor, scrie el, i-a caracterizat acesta pe unii ministri si diplomati si mai noteaza: "Are multa stima pentru regele Carol; afirma insa ca germanii si catolicii in general nu trebuie sa p
