Trebuie spus din capul locului, romanul lui Petru Cimpoeşu (Christina Domestica şi Vânătorii de suflete, Editura Humanitas, 2006) e o lectură cum nu se poate mai plăcută. Şi o carte - în linii mari - impecabilă. Dar nu, aşa cum ne-am obişnuit să clamăm, o surpriză. Întâi pentru că, cel puţin datorită precedentei cărţi (Simion liftnicul, 2001), Cimpoeşu devenise un nume imposibil de trecut cu vederea, o certitudine în proza ultimilor ani; apoi pentru că, oarecum, lucrurile de aici ne sună nu doar familiar, ci mai curând cotidian. Formula cea mai adecvată, care, o dată folosită, se şi volatilizează, mi se pare aceea de roman total : într-adevăr, avem afaceri politice şi intrigi de spionaj, judeţe din Moldova şi insule exotice, SUA şi memoriile cubaneze ale lui Ceauşescu, clonare, MISA şi extratereştri. În două vorbe, toată presa de scandal sau de senzaţie. Citită însă, matinal, de un medic specialist în psihopatologie. Plus paranoia.

Rolanda turistică

Centrul întregii istorii fantaste a romanului Christina Domestica este la fel de fantasta insulă Rolanda, din Pacificul de Sud. Aflată administrativ sub tutelă românească şi deţinând baze militare americane, ea este rodul unor negocieri precise pe care Ceauşescu le-a purtat cu Nixon în anii '70. O datorie faţă de un inventator - Ioan Basgan -, un împrumut onorat prea devreme. Nu se prea ştie. Oricum, Rolanda e cedată statului român. Fireşte, de aici decurge existenţa unui Comitet Judeţean al P.C. Roland şi a unui riguros secretar de partid. Trei oraşe ne atrag atenţia (Baakho, Moyntown & Komatown), câteva forme de extragere a petrolului (cel mai frecvent, direct din conductă) şi un ziar - Monitorul de Baakho. Ce se întâmplă pe această insulă şi care sunt preocupările locuitorilor ei ? O invazie extraterestră, posibila deplasare a polilor Terrei, experimentele biologice vizând creare