Contestarea intelectualilor publici poate fi o sursă facilă de notorietate, după cum a verificat şi Sorin Adam Matei cu Boierii minţii. O strategie similară pare să fi adoptat şi Adrian Gavrilescu, autor al unui volum cu un titlu chiar mai arţăgos - Noii precupeţi - publicat, ca şi Boierii minţii, la Editura Compania.

Noii precupeţi s-ar vrea un studiu ştiinţific despre intelectualii publici de după 1989. Bibliografia consistentă, precum şi zecile de note din finalul fiecărui capitol încurajează această impresie. Volumul începe cu un istoric al noţiunii de intelectual în cultura occidentală, din care reiese o romantică opoziţie între trecutul glorios şi prezentul decăzut. Figura lui Emile Zola apare ca o sinteză a calităţilor pe care se presupune că le avea intelectualul la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX: independenţă, intransigenţă faţă de puterea politică, curajul de a susţine cauze nepopulare. Prin contrast, intelectualii contemporani sunt prezentaţi ca nişte negustori a căror unică preocupare este de a-şi transforma calificările şi experienţa în marfă vandabilă pe piaţa audio-vizuală. Seduşi de mirajul televiziunii, intelectualii sacrifică argumentaţia raţională în favoarea unui discurs rudimentar, pentru a se bucura de simpatia publicului neavizat. Compromisurile cu puterea politică sunt la ordinea zilei, fiind răsplătite cu posturi călduţe, favoruri etc.

După trecerea în revistă a păcatelor de care se face vinovată intelighenţia occidentală este rândul intelectualului român să se prezinte în faţa judecăţii lui Adrian Gavrilescu. Discursul autorului capătă accente de pamflet, vizibile şi în subtitlurile senzaţional-comice ale capitolelor. Situaţia de la SNSPA, unde corpul profesoral are o componenţă preponderent feminină, este analizată într-un subcapitol intitulat "Mormanul de poşete". Aceeaşi instituţie primeşte t