Iunie. Sunt atat de obosit. Sa ma extrag. Sa ma scot din context. Ca de obicei, acesta e anxios si in acelasi timp derizoriu. Artileria politica bubuie incontinuu, dar zau daca linia frontului se misca vreun centimetru. Lipsiti de adversarul traditional, care a sucombat din motive intestine, aliatii se lupta intre ei cu o energie care probeaza ca nu am invatat nimic din lectia Conventiei Democratice. Ingropati in transee, in jurul celor doua palate, schimba lovituri teribile, par sa se spulbere reciproc. Totusi, a doua zi personajele se ridica, ca-n desenele animate, in care toate se paruiesc, dar nu moare nimeni. In context, ultimul meu volum, Niste ciori vopsite-n rosu, consacrat maririi si decaderii partidului-stat, nu poate face ecou. Acum se poarta luptele fratricide, de cocosi liberal-democrati, in hazul galeriei.Niste ciori vopsite-n rosu vor ramane pe raft, insirate ca pe gard. In orice caz lansarea volumului era ultimul lucru care ma tinea in Bucuresti. Sa ma izolez, asadar. Iulie. Nu e chiar asa. Incerc un sentiment bizar atunci cand imi regasesc "ciorile" in micul chiosc Humanitas din Vama Veche. Mi se pare ca mi-au luat-o cumva inainte, de acum zboara singure. Librarul zice ca e ultimul volum... Vama e tot mai departe de ce a fost. Tot mai multe constructii vin pana-n buza plajei. Masive, greoaie, stridente. Nici o conceptie integratoare, unitara. Operatiunea Salvati Vama Veche a venit prea tarziu. Zidaria si piatra coabiteaza cu lemnul vopsit si sticla. Iata acest restaurant cu peretii de sticla, ca un urias acvariu pustiu. Nici oamenii nu prea mai seamana. Nudistii s-au retras spre margini, impinsi de o multime pestrita de textilisti, alungati din statiuni de preturi. Ieri, unul a avut inspiratia de a lasa sa se scurga din masina niste manele, dar a fost repede pus la punct. Cativa insi i-au explicat ca vama e a vamaiotilor. Printre argumente ii clatina