Azi: Praporgescu e un nimeni

Cine e un nimeni? "Legendarul erou al războiului reîntregirii neamului, primul general căzut pe cîmpul de luptă cu prilejul unei recunoaşteri, în primele linii a luptelor de pe Valea Oltului, în toamna lui 1916." E un nimeni. A murit ca boul la Cîineni şi i-au dat o stradă în Bucureşti să-i poarte numele. Şi e găurită strada aia precum Cîineni. Bă, n-am văzut prosteală mai mare ca pe strada aia. Uite! Vine dinspre Maria Rosetti - o doamnă că are sînii şi trupul asfaltate gigea - şi merge spre Batiştei, o tîmpită, dar despre asta, într-un articol fulminant de dezvăluiri... nu pierdeţi dezvăluirile despre Batiştei! - peste numai cîteva editoriale, aici, în pagina aceasta, lîngă domnul Cosaşu! Să trăiţi, maestre! Cum de toleraţi asemenea prostii în scris, tocmai lîngă dvs.? Dar astea şi altele peste cîteva editoriale... sîntem la strada Praporgescu lăsată Cîinenilor... lui Videanu, că e-n centru, şi lui Onţanu, că e-n sectorul 2. Bă, răilor, de patru ani bag gropi în buzunarul maşinii. Bă, nu vă e ruşine să vă bateţi joc de un mort? Zic aşa că oricum de o stradă nu vă pasă. E simbol, bă, l-aţi învăţat în cartea de istorie a lui Ceauşescu, deci e nepătat ca alţi legionari, rezistenţi prin munţi de foame, disidenţi gomişti. Bă, Praporgescu, asfaltaţi-l că e plin de gropi. Te întîmpină groapă mică, te ia o jupuială de asfalt, te ia groapă mare, uriaşă, înghiţitoare de juma de maşină, te haleşte o rotunjoară, te bagă în mă-ta o strîmtă, dar adîncă şi mergi direct, dar în linie dreaptă spre Dumnezeu, spre biserica aia de acolo, o născătoare de ceva şi ea, şi te uiţi ţintă şi tragic de la volan în groapa lui Dumnezeu, o batoză tîmpă ce abia te aştepta. Îţi bagi suspensiile în ea de batoză, dar cred că îşi bate ea joc de tine, că dacă nu ţi-a rupt gîtul în cavalcadă, ţi-ai rupt maşina în zdrăngăneală. Praporgescu a fost un bou că a muri