S-ar putea ca unii sa fi fost atrasi involuntar in organizatii criminale de tip nazist sau comunist. Sa fi fost de pilda santajati. S-ar putea ca unii sa fi incercat sa evite sa faca prea mult rau. Iar altii sa fi crezut ca-si servesc tara, intrand in Securitate ori turnand pentru ea. Dar oricare le-ar fi fost intentiile, raul la care au contribuit prin simpla lor adeziune s-a produs, si nu sunt totuna cei care au rezistat oricaror tentatii sau presiuni si nefericitii care le-au sucombat. In ce-l priveste, Günter Grass a admis recent, in ajunul aparitiei noii sale carti, ce abordeaza aceasta tema, ca s-a inrolat voluntar, la finele razboiului, in trupele SS. Fara sa-l forteze nici un CNSAS, aproape octogenarul scriitor german, laureat, in 1999 al Premiului Nobel pentru literatura, autor, pe langa excelenta sa Toba de tinichea, al unei bibilioteci intregi infierand alunecarea germana in dementa nazista, si-a asumat, iata, trecutul. Un trecut care, potrivit lui, l-ar fi apasat intreaga viata intr-un chip insuportabil, obligandu-l acum sa se spovedeasca, dupa mai bine de 6 decenii. La prima vedere gestul sau pare de toata lauda. Si a suscitat, de altfel, si elogiul unor colegi de breasla, precum de pilda Ralf Giordano, scriitor german de origine evreiasca, victimizat candva de isteria rasiala nazista, care, ca si Grass, fusese considerat zeci de ani la rand ca un major reper moral al Germaniei postbelice. Dar o privire mai atenta pulverizeaza pozitia lui Grass. Caracterul tardiv al asumarii propriei biografii, prea indelung falsificate de el insusi, ii demoleaza fara gres statuia de infailibila si indubitabila instanta morala pe care cu migala si-a construit-o scriitorul, in calitatea sa de militant de stanga, de pacifist, de critic virulent al demersurilor politice si militare occidentale de inlaturare a amenintarii comuniste ori terorist-islamiste. Semnele de intrebar