Marţea sînt trei ceasuri rele. Marţi 20 iunie, pe la 7 fără 10, geamul din baie s-a desprins din balamale şi l-a trăsnit în creştetul capului. Accident stupid, cum se zice. Or fi existînd pesemne şi accidente ingenioase, accidente spirituale, accidente isteţe... Sîngele curgea gîrlă. Iute la Spitalul Colţea! Tensiunea, pulsul, injecţie antitetanos, dezinfectarea rănii, bandaj provizoriu, trimitere la Spitalul Universitar (Colţea n-are neurochirurgie).
Camera de gardă de la Universitar. Diagnostic: TCC (= traumatism cranio-cerebral) minor nivel O. Plagă contuză scalp F-p (= frontal-parietal) mediană. Conştient, cooperant, fără deficite neurologice. Tratament: toaletă, AL (= anestezie locală) - xilină, sutură, pansament. Rănitul e încredinţat unui infirmier, care îl instalează într-un scaun rulant şi-l duce cu liftul la tomograf. Peste cîteva minute, iată-l în mînă cu cele două imagini, din faţă şi din profil, ale propriului său craniu. Nu şi-ar fi închipuit nicicînd că arată atît de tipic: exact ca orice alt craniu din cele văzute în realitate sau în poze. Iar alăturarea faţă - profil duce imediat gîndul la fotografiile de infractori. O poliţie a Hadesului n-ar putea proceda altfel. Dar tangenţe cu domeniul au şi unele instituţii terestre.
În catacombele Mănăstirii Neamţului, C. Negruzzi descoperea, în 1839, un aranjament foarte minuţios al osemintelor păstrate acolo: "titvele noastre figurează ca şipurile în magazinul unui spiţer. Mai bine de două sute capete sînt pe aceste poliţi de piatră; fiecare are lipit pe el cîte o ţidulă pe care e însemnat numele celui ce l-a purtat." (Negru pe alb, Scrisoarea VI). Unei femei al cărui craniu era expus în catacombe îi va fi dedicată scrisoarea următoare, Calipso, închizînd în numai două pagini substanţa unei nuvele romantice: o tînără curtezană greacă, sosită la Chişinău în 1821, intră acolo în rela
