The Squid and the Whale (Calamarul si balena), tradus inept prin Cainele si pisica, te umple, simultan, de usurare si invidie in legatura cu parintii tai. Usurare, pentru ca iti dai seama ce norocos ai fost (e greu de presupus ca ar fi putut fi mai nevrotici decat cei de aici) si invidie pentru ca tu n-ai avut parte de o asemenea educatie boema.
Filmul, incununat cu o gramada de premii si de acolade critice, e povestea semiautobiografica a regizorului Noah Baumbach, copilul scriitorului Jonathan Baumbach si al criticului de film Georgia Brown (ma intreb daca parintii ii mai vorbesc dupa asemenea revelatii dureroase). Insa regizorul a avut bunul-simt sa-si construiasca alterego-ul in persoana unui pusti razgaiat care fura fraze sforaitoare de la taica-su si muzici epatante de la Pink Floyd si care crede intotdeauna ca i se cuvine mai mult. Asa ca pelicula poate fi privita si ca o mostra acerba si catarctica de autocritica.
Este radiografia unui divort dintre doi intelectuali inepti ca parinti, ceea ce, la prima vedere, ne-ar putea duce cu gandul la o corcitura dintre Kramer contra Kramer si The Royal Tenenbaums. Toti protagonistii sunt, intr-un fel sau altul, la fel de raniti, fracturati, pierduti sau stangaci in timp ce incearca sa navigheze stramb prin cosmarul creat de disolutia familiala, ca si eroii filmului lui Wes Anderson. Dar Baumbach nu are viziunea ironica a acestuia, ci prefera o confruntare mai abrupta dintre emotiile devastatoare si contrastante ale personajelor. Filmul sau e o cronica a micilor si marilor batalii care acompaniaza separarea, de la duelul pentru custodie la disputele egoiste in legatura cu bunurile comune, la tacticile cele mai corozive, printre care si aceea de recrutare a unui copil pentru spionarea fostei "jumatati".
Jeff Daniels e uluitor in rolul tatalui, Bernard Berkman, un monstru de egoism al carui ego il infasoa
