Probabil că reclama mea favorită este una englezească, despre inventatorul umbrelei. O grădină peste care pluteşte un abur de veselie, cu doamne şi domni cu peruci de secol XVIII, crinoline, haine pline de fireturi, pantofi cu toc solid şi vârf ascuţit, plimbându-se agale pe alei. Pe neaşteptate, cerul se-ntunecă şi începe o ploaie cu clăbuci. Toată lumea fuge înspăimântată să se adăpostească. Şi-atunci apare el. Un bărbat calm, care deschide o mare umbrelă neagră. Oamenii râd pe-nfundate, femeile îşi duc mâna la gură. Dar el calcă drept, domol, învingător, perfect apărat sub clopotul lui negru. Este inventatorul umbrelei de ploaie, iar reclama spune că numele i s-a pierdut. De fapt, numele lui se ştie: îl cheamă Jonas Hanway. Umbrela, al cărei nume, în română, ca şi în engleză, vine din latinescul umbra, exista şi înainte, dar numai ca umbrar, ca adăpost contra soarelui. Lui Jonas Hanway i-a venit ideea s-o folosească împotriva ploii. La început, invenţia lui a stârnit râsul, era considerată ridicolă. În scurt timp a devenit, cel puţin în Marea Britanie, un accesoriu vestimentar obligatoriu. Niciun gentleman nu mai ieşea în oraş fără umbrelă. Casa de modă James Smith & Sons, care de la 1830 a vândut invenţia lui Hanway, mai există şi astăzi.

Într-o după-amiază toropită de august, am început să vorbim la redacţie despre inventatori de geniu al căror nume s-a pierdut. Am fost cu toţii de acord că primul în serie ar trebui pus inventatorul roţii. De la acesta am sărit direct la inventatorul numelor româneşti ale celebrilor Stan Laurel şi Oliver Hardy, Stan şi Bran. Un botez atât de adecvat, chiar mai expresiv decât originalul, merita un gând recunoscător către un om cu nume. Am citit cândva un articol al lui Radu Cosaşu care făcuse, din aproape în aproape, investigaţii pe această temă, dar nu cred că a ajuns până la "naş". După încă două-trei