Castelele au inceput prin a fi fortarete, "locuri ale pierzaniei" sau ascunzisuri ale amantelor mai mult sau mai putin regale si au ajuns sa fie toate trei la un loc - altfel spus - hoteluri. Acestea sunt afacerile infloritoare ale nobilimii europene de astazi.
Proprietarii castelelor exploateaza de mult comorile pe care le detin, fie ca le inchiriaza pentru nunti, diverse ceremonii sau filmari. De curand insa, au realizat ca a le transforma in hoteluri e mult mai rentabil. Pentru a pastra caracterul exclusivist, agentiile specializate in astfel de turism sunt foarte putine, iar in unele cazuri totul se aranjeaza din vorba-n vorba, se folosesc parole si numere de telefon (aproape) secrete.
Aceasta secretomanie functioneaza cu precadere in Italia, in Toscana si Venetia. Clientii sunt in special rusi, iar cele mai cautate locuri sunt palatele de pe Gran Canale, ai caror proprietari au delicatetea de a se retrage la etaj atunci cand au "chiriasi". Din oferta venetiana face parte Vila Seghetti Panichi (secolul al XVII-lea), in timp ce la Florenta aveti de ales intre Palazzo Corsini si Palazzo Gerini.
In Franta sunt si mai multe sanse sa innoptati sub acelasi acoperis cu familia care detine castelul. De pilda, la clanul De Brissac, care conduce al sau "chateau" de 204 camere din Valea Loarei ca pe o adevarata companie. Foarte aproape de adevar, de vreme ce 45.000 de vizitatori pe an le trec pragul, platind o taxa de vizitare de 8,5 euro. Iar daca vor sa si locuiasca o vreme aici, ei platesc suma de 390 de euro pe zi (incluzand micul dejun si vizitarea), plus 77 de euro cina la lumina lumanarilor, la ora fixa si cu eticheta specifica locului. "Casa" celui de-al 13-lea duce de Brissac (supranumita "gigantul Vaii Loarei") numara 200 de camere, dar numai doua apartamente si doua incaperi "istorice" au regim hotelier. Aici te poti trezi insa precum adevaratii
