Je suis du pays sans mots ni violence// Dans la blessure de l'aube// Les lignes sablonneuses et d'azur// Prophetisent la calme". Când l-am cunoscut în 1990, Paul Mefano venea din-

tr-un tărâm unde cuvintele erau umbre percutante ale faptelor. Iar faptele sale se învârteau în jurul războiului de ţesut aranjamente, parteneriate, sfere de influenţă, reciprocităţi, în special cu material din propriul depozit al experienţelor personale. Cel mai mult a recurs la soldurile aflate în inventarul echipei "2e2m", ansamblu cameral pe atunci statornic, scutit de mercenariat, suportând în schimb dificila datorie de a fi mereu acelaşi (în componenţă şi în calitate) ori jucând scenariul în care îşi impunea să suporte cu stoicism neajunsurile pentru care nu există o rezolvare cât de cât elegantă. Ne-am mai intersectat apoi fugitiv, inconsistent, pe la câteva reuniuni şi festivaluri internaţionale. îşi prezerva cuvintele ca şi cum ar fi fost nişte păsări cu neputinţă de a fi prinse atunci când sunt eliberate. Cu timpul, se spune că şi-a împuţinat autoritatea asupra grupării pe care a moşit-o în 1971 şi care dispune de un pedigriu celebru, dominat de genele lui "Domaine Musicale". Paul Mefano şi-a educat vlăstarul încă de la început după codul etic al geometriei variabile şi sub tutela principiului conform căruia compozitorul, ca un hiperboreean aflat în contratimp cu efemerul, opune efectului de seră produs de noile medii de difuzare ale muzicii, intensitatea trăirii "on line", săvârşind astfel acel salt spectaculos de la crisalida partiturii la fluturele performanţei interpretative. Aşa s-a făcut că "2e2m" s-a dovedit a fi un companion fidel şi un restitutor exigent în serviciul compozitorilor. Al căror compozitori? Evident, aceasta este o altă discuţie pe care, vrând-nevrând, trebuie să o deschid, iată, în urma vizionării unui concert în care am fost intoxicat de tonul