Nici de data aceasta prim-ministrul japonez, Junichiro Koizumi, nu a ţinut cont de protestele, venite din China şi Coreea de Sud, şi a vizitat sanctuarul dedicat eroilor de război: a venit într-o limuzină, a intrat în sala principală a monumentului şi a depus o coroană de crizanteme albe. Sanctuarul Yasukuni a fost construit în 1869, în onoarea războiului civil Boshin, tot acolo sînt venerate sufletele celor două milioane şi jumătate de oameni, morţi în cel de-al doilea război mondial; printre ei, 14 militari consideraţi criminali de război. Koizumi a cîştigat lupta pentru supremaţie în propriul partid şi prin promisiunea că va onora acest monument. A făcut-o în fiecare an de cînd e prim-ministru, dar niciodată chiar pe 15 august cînd, în 1945, Japonia a capitulat. În ceilalţi ani, s-a străduit să etaleze ambiguitatea: vizita nu era pe de-a-ntregul oficială, dar nici pe de-a-ntregul privată. Anul acesta, balanţa a înclinat spre vizita oficială. Cînd Koizumi a ieşit, suporterii l-au ovaţionat: "Mulţumim, domnule Koizumi". Protestele nu au venit doar de la ţările care au avut de suferit de pe urma ocupaţiei japoneze (la fel de saturată de cruzime ca şi cea nazistă, dar mai puţin discutată în Europa), ci şi din partea opozanţilor interni: într-un recent sondaj, cifrele arată că mai mult de jumătate dintre japonezi n-ar dori ca aceste vizite să continue cînd altcineva va fi prim-ministru, iar duminică, aproximativ 1.000 de oameni au protestat, pe stradă, la Tokyo.

În pofida schimbărilor fundamentale în structura instituţională a ţării, a unei Constituţii care interzice (pentru totdeauna?) participarea la un conflict armat, în pofida democratizării şi a deceniilor de expansiune economică, Japonia nu şi-a reglat problemele cu trecutul şi e mai profitabil, pentru oamenii politici de azi, să-i considere pe criminali eroi, decît invers.

Acest tip de emoţii dă