Avem motive să credem că profesiunea de jurnalist a primit o lovitură grea de imagine când s-a publicat acea listă cu persoane "suspectabile" de a fi colaborat cu Securitatea. Nu unul sau altul din cei trecuţi cu toptanul pe listă au de pierdut, atâta vreme cât nu li se dovedeşte vreo vinovăţie, ci profesiunea de jurnalist şi presa ca instituţie. Acestea îşi făcuseră din credibilitate pilonul principal de susţinere, iar acum l-am văzut clătinându-se.

Nu ştiu dacă măsura alcătuirii listei cu "suspectabili" a fost decisă în cabinete politice, dar aşa pare. Cui prodest se întrebau cei vechi atunci când doreau să ajungă, pe cale logică, la autorul necunoscut al comiterii unui fapt. Şi cui altcuiva decât clasei politice i-ar fi căzut mai bine discreditarea morală a jurnaliştilor, arătaţi cu degetul ca posibili foşti colaboratori ai Securităţii? Sau ca posibili colaboratori actuali ai serviciilor pe care tot Securitatea le-a odrăslit? Sigur, se vor cerceta dosarele, se vor cerne, se va vedea, pe bază de probe, cine dintre jurnalişti a colaborat (sau colaborează) şi cine nu, dar până atunci bănuielile cad pe toţi actualii "formatori de opinie" şi pe instituţia presei. întrebările insidioase au şi început să curgă: cine face la noi opinie, cine analizează şi cine critică, cine îi judecă pe alţii, jurnaliştii cu trecut (şi prezent) dubios? Sunt ei mai buni, mai oneşti, mai "fără pete" decât cei pe care îi judecă?

Este chiar de mirare că o acţiune de felul acesteia, ţintind surparea autorităţii presei a fost declanşată abia acum. în cei şaisprezece ani de libertate a cuvântului, totuşi reală, presa şi-a întărit considerabil poziţiile, a propulsat pe scena publică personaje cu mare vizibilitate şi influenţă, amintind de potentaţii ziaristicii interbelice, de un Pamfil Şeicaru, să zicem, sau de un Stelian Popescu. Este deci de mirare, astfel stând lucru