Când Nicolae Iorga făcea memorabila caracterizare a reprezentanţilor Şcolii Ardelene (,blândul călugăr Samuil Micu, asprul muncitor fanatic Gheorghe Şincai şi cumintele alcătuitor de teorii Petru Maior"), fixa nu numai riguroase linii de portret, ci şi dominante ale stilului lor. Dintre reprezentanţii Şcolii Ardelene, Samuil Micu este cel mai aproape de stilul bătrânilor cronicari moldoveni, cu vorba lor domoală şi cu aromele graiului popular. Este adevărat că opera lui originală este redusă ca întindere, ea constituindu-se mai ales din traduceri şi din prelucrări. Lucian Blaga îl socotea unul din cei mai prodigioşi tălmăcitori din literatura română. Şi aserţiunea autorului Gândirii româneşti din Transilvania din secolul al XVIII-lea se confirmă mai ales asupra operei religioase a lui Samuil Micu. Chiar contemporanii săi îl apreciau pentru calităţile stilistice ale scrisului său, în traduceri mai cu seamă. Gheorghe Şincai în epistola către Ioan Lipotzki spune că "numai doi români cunosc ştiind scrie bine româneşte: pe Samuil Clain şi pe episcopul de Argeş,.

Tălmăcirile şi prelucrările de scrieri ale lui Samuil Micu sunt de o mare diversitate. în anul 1779 scoate Carte de rugăciuni care este prima noastră carte tipărită cu litere latine. La finele ei, autorul arată normele după care urmează să fie folosit noul alfabet. Tot o "Carte de rugăciuni" este şi Acatistul tipărit la Sibiu, în 1801. Este imprimat tot cu litere latine şi, în prefaţă, se ocupă de problema adaptării alfabetului latin la scrierea limbii române. în acest Acatist publică între alte rugăciuni Cântarea jalnică către Preasfânta de Dumnezeu Născătoare, traducerea unui celebru imn religios medieval Stabat mater de Iacopone da Todi.

Cipariu, el însuşi poet religios, autorul unor imnuri închinate Fecioarei Maria, îl retipăreşte în Arhivul pentru filologie şi istorie, iar Perpessi