Spuneam in articolul de saptamana trecuta ca Festivalul de teatru de la Avignon are, de circa 30 de ani incoace, o concurenta chiar de el nascuta si care creste, cumva, la umbra lui: asa-numitul Avignon off. Este vorba despre un eveniment paralel, ca desfasurare, oferta de spectacole si, intr-o anumita masura, pretentii estetice, in raport cu festivalul fondat de Jean Vilar in 1947, un eveniment cu participare incomparabil mai numeroasa decat celalalt, pe care il intrece si in privinta diversitatii si a "zgomotului". Pentru unii, "adevaratul Avignon" acesta este.
Diferenta esentiala dintre in si off consta in faptul ca, in timp ce afisul celui dintai este rodul (intens contestat, uneori) unei selectii infaptuite, la nivel atat national cat si international, de echipa conducatoare, iar spectacolele invitate (pe banii organizatorilor) se joaca fie in Curtea de Onoare a Palatului Papilor, fie in alte cateva "locatii" improvizate (biserici dezafectate, sali de festivitati ale liceelor din oras, o cariera parasita etc.), programul celui de-al doilea se alcatuieste prin aditionarea reprezentatiilor aduse, pe buzunarul propriu, de trupele care doresc si pot sa vina la Avignon, aceste reprezentatii fiind gazduite (contra unei chirii, fireste) de nenumaratele sali si salite gestionate de persoane intreprinzatoare. Am dat aceste amanunte pentru a lamuri confuzia care (intretinuta, uneori, cu buna-stiinta) a asezat, in anii de dupa 1990, epoleti falsi pe umerii unor trupe si artisti din Romania, sarbatoriti de gazetari aproximativi si institutii ignorante pentru ca "au jucat la Avignon": sa joace la Avignon poate oricine e in stare sa ajunga pana acolo si sa se intretina cateva zile; sa joace in cadrul festivalului ofical de la Avignon nu le-a fost dat, din pacate, decat unuia sau doua dintre teatrele romanesti.
Altminteri, trebuie spus ca off-ul avignonez
