Un debut editorial atipic este acest "proiect de telenovela sud-est europeana", cu un titlu voit pretios, Marta sau etiologia inconturnabilului esec*, si sub un pseudonim, Cora Flavian, ales si aparat ca marca a discretiei. De regula, autorii aflati la inceput de drum literar incearca sa atraga atentia asupra lor prin verificate metode si mijloace extraestetice.
Concurenta fiind mare, uneori strivitoare, impunerea numelui propriu reclama o suita de gesturi iconoclaste si o consecventa atitudine cool-contestatara, in aerul tare al scandalului mediatic. Mai rari sunt scriitorii care se bazeaza exclusiv pe textele lor si care nu vor - prin interviuri, confesiuni, manifeste diseminate prin reviste - sa ghideze mana si opinia criticului inspre estuarul comentariului favorabil.
Autoarea romanului de fata se distinge de majoritatea prozatorilor din ultimul val si prin consistenta experientelor biografice, minim fictionalizate. Biografismul este la mare pret in proza (si poezia) de azi insa parte din imaturitatea biologica, parte din cea creativa a subiectului, el nu se condenseaza intotdeauna in pagini autentice de literatura. Dimpotriva, in aceasta falsa telenovela apar atatea si atatea episoade existentiale dureroase, la limita, derulate cu mult calm narativ. Ba chiar intr-un stil semiironic, la jumatatea distantei dintre penalizare si compatimire. E nevoie de o doza de (auto) ironie pentru ca intamplarile la care asistam sa poata fi suportate si puse apoi pe hartie. Ele par mai degraba recuperate decat inventate, extrase dintr-o experienta de familie, pe treptele diferitelor generatii, iar nu construite fictional, cu o bogata imaginatie a amanuntelor. Eroina are ghinionul de a pierde, o data cu adolescenta, acea belle poque a manierelor elegante si a epistolelor redactate in franceza, a principiilor invatate la scoala de maici si a romantismului ineren
