Mai multe sali de cinematograf si gradini din toata tara, care insumeaza mii de metri patrati de constructii, au fost pierdute, ratacite sau au fost furate bucata cu bucata. In vara anului trecut, un raport al Ministerului Culturii si Cultelor infiera lipsa unei strategii coerente in domeniul cinematografiei, unde au fost facute prea putine lucruri, iar ceea ce a fost facut a fost marcat de inconsecventa in plan legislativ, institutional si economico-financiar. Ca un scurt istoric al modului de reglementare, din punct de vedere juridic si organizatoric, al actualului sistem al cinematografiei amintim Legea cinematografiei nr. 630/2002. Aceasta a fost precedata si urmata de scandaluri in interiorul institutiei, care au avut ca scop banii vehiculati prin Consiliul National al Cinematografiei (CNC). Institutia formata si ea ca urmare a unei reglemetari legislative gestiona banii pentru investitii in opere cinematografice românesti. Si aici oamenii de cultura din domeniu care au ocupat vremelnic fotoliile de directori s-au certat sistematic, de multe ori certurile rabufnind in media. Degringolada legislativa s-a extins de la bani la salile de cinematograf care au fost trecute din domeniul public in domeniul privat si iar in domeniul public, astfel incât unele „s-au pierdut“ de pe liste sau „au reaparut“ pe liste, iar altele s-au pierdut in mod real pentru ca, timp de atâtia ani, nimeni nu a cunoscut sau nu a fost interesat de adevarata lor situatie. Un raport prezentat in vara anului trecut de ministrul culturii si cultelor, ultimul facut public pe site-ul ministerului, arata ca situatia cinematografelor din România nu este tocmai roz. Din numarul total de sali de cinema, 46 sunt exploatate direct de RADEF „RomâniaFilm“, in care se desfasoara proiectii zilnice, 11 sali sunt in administrarea Consiliului National al Cinematografiei, 50 au activitate cinematografica, 104 su