In mod evident, vorbim despre fotbalul autohton in care se manifesta golania, analfabetismul, interesele strict financiare, in detrimentul spectacolului adevarat, dar si al respectului fata de milioane de suporteri infocati. Fotbalul este considerat o religie. Sigur, comparatia pare fortata, insa este, fara doar si poate, cel mai spectaculos fenomen mediatic. Daca fotbalul ar fi cu adevarat o religie, cine ar fi sfintii si proorocii din teren sau de pe banca? Mihai Stoica, Cristi Borcea sau Marian Rada. Pai cu asa sfinti, drumul nostru, ca si consumatori de religie a fotbalului, duce direct catre infern. Fara nici un fel de ocolisuri sau sperante. Personal, consider ca este o rusine ca cele mai galonate cluburi romanesti de fotbal sa aiba presedinti semianalfabeti, cu evidente veleitati golanesti, fara abilitatea de a rosti o fraza cap-coada care sa nu includa vreun dezacord. Ma uitam zilele trecute cum seful din Ghencea ne prezenta inca o data aluatul din care este plamadit: o imbinare intre cernoziom si balega. Vrea sa ne arate ca este domn, dar nu trece de nivelul unui baietas de cartier, cu reale calitati de vanzator de seminte. Sigur, vor sari in apararea sa stelistii care isi idolatrizeaza jucatorii si conducatorii, in special prin prisma rezultatelor europene. Nimeni nu contesta rezultatele, dar ele nu acopera suferinta fotbalului romanesc din cauza analfabetilor care il conduc. De ce trebuie ca antrenori civilizati precum Lucescu, Rednic sau Olaroiu sa fie eclipsati, chiar coborati in derizoriu de anumite persoane cu rol extrem de important in conducerea acestor cluburi? Nu contest calitatile de sluga credincioasa ale lui Meme, fondurile investite de Butelie sau meritele sportive ale lui Rada. Fiecaruia i se poate gasi un loc in cluburile pe care le reprezinta, dar nu rolurile de creatori de imagine si opinie. Dupa chipul si infatisarea lor, vom avea