Vara lunga si grea. Pina nu demult, numai despre iarna se spunea "iarna grea". Acum ne putem exprima foarte corect: "vara grea". Vara lunga si grea. Pina nu demult, numai despre iarna se spunea "iarna grea". Acum ne putem exprima foarte corect: "vara grea". Traim un timp enigmatic, ciudat. Nu m-as mira sa se incurce chiar orele, noaptea sa stagneze la infinit si ziua sa se piarda in alt infinit; in aceasta inertie se incurca si personajele, cei vii devin fantome, iar fantomele, de mult iesite din uz, te pot apuca de brat, intrebindu-te de sanatate. Traim intr-un bal mascat; nu-i nevoie sa asteptam preconizata "reforma" a cimitirului Eternitate, cind, intr-adevar, se va produce, probabil, o alta incurcatura intre vii si morti. Mascarada a inceput. Fiecare recurge, cum poate, la o masca-doua. Una la vedere, alta purtata in buzunar. Nu stim cum se explica acel cunoscut fenomen denumit, generic, "lunga vara fierbinte". Intuitia artistilor care au lansat expresia a precedat explicatia stiintifica. Sigur, cite o vara lunga si fierbinte a existat deseori in istorie. Ultimele doua razboaie mondiale au explodat in conditiile hipertermiilor de iulie si august; ma intreb daca un factor (misterios) nu influenteaza un anumit centru cerebral (misterios), dezorganizind o coabitare instabila, dar posibila, existenta pina la impactul dintre acesti factori necunoscuti. Putem formula si astfel de ipoteze, si nu gresim; gresim daca nu facem nici o ipoteza, pentru ca principalul rost al mintii omenesti este tocmai acela de a-si pune probleme. De altfel, insusi destinul este o enigma. In finalul neuitatului sau roman "Enigma Otiliei", G. Calinescu spune transant: "Nu numai Otilia era o enigma, ci si destinul insusi". Asadar, am putea broda in voie desene fanteziste, ca un "exercitiu de august", pe aceasta tema. * Nu mi-am luat nici vara aceasta o "vacanta", adica nu am plecat nicaieri, re