Sub un alt titlu, am publicat acum mai bine de 10 ani, intr-o forma precara prin formularile grabite, o prima varianta a acestui text. Ea a provocat o reactie iritata, si pe buna dreptate, din partea eseistului Andrei Oisteanu. Faptul ca public astazi un text revizuit semnifica, macar intr-o anumita masura, dimensiunea regretului meu. Despre ce este vorba si despre pricina reactiei venerabilului eseist se va vedea mai jos, in post-scriptum. Precizez de la inceput ca articolul meu se refera la savantul Ioan-Petru Culianu. Avea doar 41 de ani si scrisese un numar neverosimil de lucrari. Ultima, despre calatoriile sufletului in lumea de dincolo, sub titlul englezesc Out of this World… (a aparut concomitent aproape si o versiune in limba italiana). Primeste exemplarele de semnal. In dimineata zilei de 21 mai 1991, trimite citorva prieteni din tara cartea. Peste citeva ore este asasinat. Mintea cea mai stralucita a generatiei sale se pierde. S-a speculat enorm despre crima. Au fost imaginate in legatura cu acest omor scenariile cele mai stranii, mai incredibile. S-au publicat despre "subiect" carti mai mult sau mai putin ingenioase. Asasinatul ramine, din pacate, nerezolvat. Au trecut astfel mai bine de 15 ani. Fireste, nu am avut cum sa-l cunosc pe autor. Citeva carti, da, i le-am citit insa indata dupa aparitie. Dan Petrescu le trecea lui Liviu Antonesei, iar acesta mie. Asa am parcurs monografia despre Mircea Eliade ori Iter in silvis. De la Luca Pitu am aflat amanunte (uneori, picante) despre cel caruia prietenii ii spuneau Nene. Iarna, de pilda, mergea in sacou (spre uluirea topita a prietenilor). Afecta stiinta procedurilor orientale, a relaxarii prin ritmare respiratorie, a practicilor yoga. E la mijloc o forma de simpatica ingenuitate juvenila, ma gindesc, o sfidare a scortoseniei batrinilor. Vocea sa, da, am ascultat-o. Catre finele anului 1984, cred, ii aparea,