Prin Schimbarea la fata a Romaniei, carte de tinerete a lui Cioran, acesta a intentionat sa sanctioneze dezinhibat si exaltat (eventual socant) viciile romanismului. Intai de toate sa vedem, de aceea, care sunt ideile generale pe care le discuta autorul pornind de la defectele romanesti de-a lungul istoriei. Obsesia constanta pe tot parcursul Schimbarii la fata a Romaniei este aceea a ideii de destin, mai exact a lipsei de destin a Romaniei. Atent si sensibil cu predecesorii sai marcati profetic de aceeasi tara, Cioran il caineaza in mod special pe Eminescu pentru faptul ca acesta a proiectat presupusa maretie romaneasca "in obscuritatea sinistra a trecutului nostru" (p. 23), Eminescu, dar nu doar el, ci si Balcescu, de pilda, fiind considerati niste profeti iremediabili ai trecutului, inapti sa perceapa viitorul (desi, pe de alta parte, doar Eminescu este consacrat de catre Cioran a fi deplin si nefragmentar pentru cultura romana). Chestiunea dilematica este aceea a felului in care Romania poate fi situata la centrul sau la periferia istoriei, cu o remarca necesara: desi critica, de fapt, istoria ca lipsa de destin a Romaniei, Cioran confunda istoria si cultura, reprosurile lui fiind aduse culturii romane in care el inglobeaza insa si istoria. Sunt exterioare sau interioare cauzele pentru care o tara manifesta lipsa de destin? Ð chestioneaza el fals provocator (intrucat are deja raspunsul). Motivatia absentei destinului datorita strainilor invadatori (barbari, turci, maghiari, fanarioti) este doar un cliseu, intrucat "Istoria este o explicatie, dar nu o scuza" (p. 41). Romania nu a avut un destin, pentru ca nu si-a croit o geneza si are un viciu de fond sau de matrice; presupusa ei geneza si stare fetala (nedesavarsita) au alcatuit doar un avorton, aceasta este sugestia: "noi romanii n-am facut pana acum istorie, ci am asteptat sa ne faca istoria" (p. 43); Gol al i