Arta romaneasca interbelica si postbelica este presarata de nume ale femeilor-artiste, care, fie ca au stralucit printr-o cariera condusa cu stapanire, echilibru si rigoare, fie au disparut, treptat, optand pentru o viata linistita de familie. Mai exista insa si o alta categorie: aceea a femeilor-artiste condamnate, volens-nolens, la uitare. Imprejurari triste, de factura personala, ce le-au marcat drumul, sau contexte sociale total defavorizante le-a exilat, pur si simplu, din memoria breslei. Uneori, apar, la casele de licitatii bucurestene, sau prin magazinele de antichitati, lucrari de mare forta si rafinament semnate de nume aproape necunoscute, acoperite, mult prea mult timp, de un val gros de colb. Istoria artei le-a ignorat. Oamenii, de asemenea. Si totusi au existat, iar ceea ce a mai ramas din creatia lor, ratacita prin vreo colectie, ar putea sta cu brio intr-un muzeu din zilele noastre. Daca de Rodica Maniu, Milita Petrascu, Lucia Dem-Balacescu, Magdalena Radulescu, Lena Constante, Cecilia Cutescu-Storck, - am amintit numai cateva nume frecvent intalnite in cadrul vanzarilor organizate de casele de licitatii de la noi - se vorbeste mai des, iar colectionarii se intereseaza de lucrarile lor, nu acelasi lucru se poate spune despre nume precum Zina Blanuta, Elena Muler, Pia Massaci sau chiar Maria Banica, Victoria Constantinescu, Elena Popea, Ecaterina Cristescu Delighioz. De aceea, pentru ca nu au intrat in constiinta publicului cunoscator, tablourile lor sunt evaluate la preturi extrem de mici sau raman, in general, nevandute. Am remarcat, in catalogul licitatiei casei Alis din 3 septembrie, o lucrare deosebita semnata de Ecaterina Cristescu Delighioz (1901-1973): "Peisaj", ulei pe carton, 34,5x49 cm, datat 1968, evaluata la numai 1.300 RON. Pornind de la aceasta constatare, am incercat sa privesc, cu mai mult interes, spre opera femeii-artist din zilele n