Mirajul Tarii Mama!
Ma aflam candva… la Niagara! Adica hat, la capatul pamantului. Acolo, insotit de un emigrant roman din Canada, dl. Traian Hideg din Guelph, Ontario, am auzit in multimea de vizitatori o femeie care-si dascalea copilul… in limba romana. Am tresarit amandoi si ne-am gandit la fiorul instinctiv pe care-l ai atunci cand, in locuri straine auzi sau vezi ceva care te duce cu gandul la tara mama.
M-am gandit la „scena de la Niagara” - insa dintr-o perspectiva noua - atunci cand am citit in revista „Tibiscus” (pe care o scoate, de ani de zile, in Banatul iugoslav, neobositul Vasile Barbu) aceasta relatare coplesitoare. Un taran roman din Uzdin, un poet-taran binecunoscut, povesteste cum a fost prima lui calatorie in Romania.
…Citind relatarea si comparand-o cu intamplarea de la Niagara, mi-am dat seama ce rascolitor poate fi mirajul „Patriei Mama” daca un om care a trait 35 de ani la doi pasi de granita cu aceasta Patrie (si nu la mii de kilometri) poate simti atat de profund primul contact cu ea.
De un interes aparte in relatarea care urmeaza, sunt starile de spirit ale utopicului taran ce vine dintr-o lume mai relaxata in realitatea feroce a comunismului romanesc, precum si scenele din tren care marcheaza prejudecatile stupide ce si astazi mai staruie in Romania in raport cu „fratii” de dincolo de granita.
P.S. Am lasat intentionat neatinsa gramatica povestitorului taran socotind ca mai presus de neindemanarile ei se afla farmecul imens al unei rostiri romanesti de epoca, supravietuitoare ea insasi.
***
“Ca intrudecere, mai intai cateva date biografice despre mine.
Ma numesc Valeriu Grosu sunt nascut la Uzdin in 17.6.1931 Banatul Sarbesc, si provin dintr-o familie de oameni saraci si analfabeti. Am fost unicul copil la parinti. Am crescut intr-o saracie si mizerie pe care n-am cuvinte sa o de
