Din 2007, casa de la tara nu va mai corespunde cerintelor europene. Va trebui schimbata. Nu de traditii si obiceiuri, ci de praful care a acoperit-o, de neglijenta care a amortit-o. Gaini misunând printre ulucile gardului, gâste trimise la pascut prin sant, la margine de drum european, gainat picurat din loc in loc pe toata intinderea prafuita a gospodariei, case - vechi sau mai noi - respirând aer mohorât, neingrijit, latrine din scânduri aruncate in spatele curtii, alaturi de cotetul porcilor asezat chiar in vecinatatea gradinii de legume - cam aceasta este imaginea satului românesc, in special cel din Oltenia. Ori ca sunt prea impovarati de griji, ori pentru ca pur si simplu nu le pasa, taranii români nu au invatat pâna acum ca o comuna civilizata inseamna sa fie dezvoltata si frumoasa deopotriva. Ca o rânduiala buna a lucrurilor din propria ograda trebuie sa mai si placa ochiului, nu neaparat al musafirului. Din fericire, câtiva au priceput - este drept ca nu chiar cei din patura de jos. Iar gospodariile pe care si le-au ridicat acestia - nici scumpe, nici imposibile - mai spala ceva din rusinea unui sat invechit. Ei pot fi un foarte bun model pentru ceilalti. Pentru ca, din 2007, vrând-nevrând, taranii români vor fi obligati sa invete sa traiasca civilizat! Prima investitie, mai putin de 200 de mii S-a realizat in patru ani, pe o ulita din Butoiesti. Intr-un loc nu foarte mare, sufocat de buruieni crescute aiurea, cu trei-patru meri aproape uscati, ingraditi de niste scânduri putrezite, a rasarit o gradina cum rar intâlnesti pe plaiuri românesti. Dragostea pentru frumos si confort, munca si bunul gust au fost armele cu care s-a luptat pentru transformarea unui loc obisnuit de la tara. Rezultatul: o gradina si o curte occidentale asa cum poti intâlni la tot pasul, imediat dupa ce ai trecut de hotarul tarii! O gospodarie de la sat, in care traditiile convietuiesc