Ramane de vazut daca statul va sti sa intervina, facilitand investitiile private in Sanatate, sau va repeta greseala din industrie, subventionand ani de zile fabricile falimentare." Muncitorii de la ARO s-au oferit, ani in urma, sa doneze sperma ca sa-si salveze uzina din faliment. Acum, hazul de necaz poate deveni business plan. In unele tari, bancile de sperma au dat faliment din lipsa deponentilor.
Poluarea si hrana artificiala au inmuiat vigoarea spermatozoizilor occidentali, simtindu-se nevoia de mana de lucru din afara.
Uzinele ADN din Romania inca produc marfa de calitate: spre deosebire de ARO, aprinderea se face la sfert de cheie, iar bancile sunt mereu pline de lichiditati. De ce nu ne-am impune pe piata? In fond, lucrurile sunt cat se poate de serioase.
Cuplurile infertile trec prin adevarate drame, iar actul medical prin care pot fi ajutate sa aiba o sarcina e la fel de important ca o operatie cu risc vital. Daca aceste interventii s-ar realiza in tara, ar fi un bun inceput pentru "exportul" de servicii medicale. Nu ca pana acum, cand se exportau direct copii sau embrioni congelati care sunt, din punct de vedere moral, fiinte umane fara CNP.
si simplul export de sperma ar fi o prostie, similara cu vanzarea de cherestea in loc de mobila, la care ne-am priceput atat de bine. Desigur, nu se vor face averi din fertilizarea in vitro.
Cateva sute de tratamente pe an, ca doar n-o sa atragem toata clientela continentului, inseamna doar cateva milioane de euro, dar ar fi o buna reclama pentru medicii si medicina romaneasca, deschizand calea unor noi si noi clienti. Luptele care se duc azi in sistemul sanitar au drept miza bugetul de mizerie stors de la necajitul contribuabil roman.
Bani adevarati se gasesc in vestul continentului, iar un bun manager, de stat sau privat, s-ar stradui sa inhate c
