Sintem in anul 1977. Sperantele ca Nicolae Ceausescu va promova un comunism cu fata umana deja au disparut. Produsele alimentare incep sa dispara din galantare si sa fie rationalizate. Cafeaua, ciocolata, carnea si untul nu prea mai sint de gasit „fara pile“ si oricum pe zi ce trece calitatea lor este tot mai slaba.

Benzina se gaseste tot mai rar si ea, desi chiar in acest moment Romania este cel mai mare producator de petrol din Europa, cu exceptia URSS.

Caldura si apa calda furnizate apartamentelor noastre de catre sistemele de termoficare devin putin cite putin tot mai reci.

Paralel, cultul personalitatii dictatorului Ceausescu creste zi de zi tot mai mult. Cintecele, picturile, filmele si poeziile care glorifica pe „conducatorul iubit“ ne invadeaza televizoarele, radiourile, ziarele, revistele si adunarile publice cu tot mai mare agresivitate.

Poleiala subtire a atit de doritei influente externe a Republicii Socialiste Romania se scorojeste vazind cu ochii. Deja marele amator de onoruri internationale Nicolae Ceausescu nu mai este bine primit in Occident, trebuind sa se multumeasca cu tarile socialiste si cu cele „in curs de dezvoltare“.

De altfel, cutremurul din 4 martie il gaseste pe „cirmaciul“ Ceausescu vizitind un sir de tari africane. Daca in 1973 acesta a fost primit cu mare pompa in vizita oficiala in RFG si invitat sa viziteze chiar si mari companii precum Volkswagen, acum, in 1977, mai viziteaza doar RDG la invitatia tovaraseasca a lui Erich Honecker.

Impozitele agricole sint majorate si sint eliminate scutirile la plata impozitului agricol de care beneficiau pina acum membrii cooperativelor agricole de productie. Impozitul anual pentru un hectar de livada sau de vie ajunge pina la 400 lei, adica pensia pe un an a multor tarani cooperatori .

Pentru intarirea caracterului c