Un sobru profesor de jurnalistica de la Universitatea ieseana si-a propus sa reinventeze meseria de ziarist. Pretextul i l-am oferit eu, prin tratarea subiectului Carol Sebastian cu o totala lipsa de subiectivitate. Marturisesc, e o meteahna mai veche de-a mea aceea de a ma detasa de subiect. Mi-am insusit aceasta deprindere la singura scoala de jurnalistica pe care am urmat-o vreodata - e drept, la zi, cursuri superintensive de patru ani - numita "Ziarul de Iasi". Pe vremea cind imi faceam ucenicia ca jurnalist acreditat pe universitatile iesene, recunosc, n-au fost putine riglele primite peste degete in redactie ca sa nu sufoc textele cu opinii personale, sa le las sa respire informatie in stare bruta. Pe care cititorul s-o poata apoi judeca dupa cum pofteste. La ziarul de pe Smirdan nr. 5 am invatat, asadar, sa am grija ca fiecare virgula s-o pun la locul ei, caci, altfel, poate manipula o opinie. Desigur, "Ziarul de Iasi" nu a inventat roata jurnalisticii. Are meritul de a pune insa in aplicare cu rigurozitate principii pe care le gasesti descrise in orice manual de jurnalism si care in Romania sint calcate inca in picioare la tot pasul. Citind in sus-numitul ziar foiletonul "Testul Max", am avut sentimentul ca autorul are o revolta viscerala tocmai impotriva acestor reguli de baza ale profesiei. Surpriza oferita in primul episod al trilogiei a fost aceea ca domnul profesor de la Jurnalistica, ce si-a facut un renume prin exigenta sa, si-a manifestat aproape nedisimulat tentatia catre senzationalism. El reproseaza "Cotidianului", ziarul care si-a "demascat" ultimul redactor-sef ca fiind un fost colaborator al Securitatii, faptul ca, din documentele publicate, "apare un om obisnuit, care a trait sub vremi neprietenoase si a incercat sa se acomodeze cu ele", si nu o persoana cu chip monstruos, asa cum se astepta sa demonstram. Si, desi sustine ca "numai CNSAS are d