SUSPANS Multi autori de romane politiste habar n-au, de fapt, cum conduc profesionistii domeniului o ancheta, ce etape trebuie parcurse, ce presupune, de pilda, urmarirea unor suspecti, cum se ia un interogatoriu sau cum se face o arestare "ca la carte". De aceea apeleaza la subterfugii, eroii lor sunt detectivi particulari, avocati, medici legisti, ziaristi, oameni de afaceri, scriitori, prezentand astfel un mediu care le este familiar si le ofera o deplina libertate de miscare. In schimb, Ed McBain cunoaste cu exactitate viata politistilor si e perfect documentat in legatura cu metodele pe care acestia le folosesc pentru a-i prinde pe criminali. De aceea, The New York Times l-a si declarat "marele maestru al literaturii de procedura". Un titlu acordat pe merit.
In "Caraliii", el ne infatiseaza, ca si in alte scrieri ale sale, "sectia 87", confruntata de asta data cu mai multe crime comise pentru extorcarea unei mari sume de bani. Autorul nu ne propune un personaj principal in jurul caruia sa graviteze alti eroi, mai mult sau mai putin semnificativi. Ed McBain evidentiaza o echipa, nu un superman inzestrat cu abilitati iesite din comun. Toti politistii acestei sectii din San Francisco fac parte dintr-un angrenaj descris cu minutie si, deseori, cu ironie si umor. Fiecare isi are locul bine stabilit in acest mecanism si isi sustine partitura potrivit inzestrarii si pregatirii pe care o are. Si chiar daca nimeni nu este mai bine reliefat decat altul, oricare dintre ei este creionat admirabil, cu finete si talent. Autorul ne ajuta sa le retinem fizionomia, comportamentul, framantarile, folosind tuse repezi, ca un pictor care lucreaza cu febrilitate si vrea doar sa sugereze, nu sa ofere un tablou care sa concureze fotografia. Au uneori succese eclatante, dar o mai dau si in bara, starnind un haz nebun, din pricina neindemanarii lor, a lipsei de experienta sau, pur
