Au trecut 40 de zile de cand Costin a plecat departe, mult prea departe de cei dragi, impins brutal de o mana criminala intr-o alta lume. Au trecut 40 de zile chinuitoare, inecate de la primul pana la ultimul ceas in lacrimi amare, de cand tanarul ucis cu barbarie de gloantele slobozite de arma manuita de un asasin beat nu a mai trecut pragul casei sale. Au trecut 40 de zile terne, pustii, la fel ca si sufletele schimonosite de durerea surda care ii macina fara incetare pe cei care, secatuiti de puteri, inca il mai asteapta acasa. A 40-a zi fara Costin. Zi care, mai mult ca oricare alta din cele scurse dramatic pana acum, i-a dat peste cap pe toti cei din familie. Sotia Alexandra, mama Constanta, tatal Gabriel, soacra Ioana, prieteni si rude si-au unit din nou, ieri, durerea care nu se va stinge niciodata si s-au dus sa-i fie alaturi lui Costin, prizonier pe vecie intr-o groapa din cimitirul Suseni, din Targoviste. L-au jelit, l-au plans si s-au rugat pentru sufletul lui la lumina firava a lumanarilor care ii vegheaza calea de apoi.

Doi dintre martorii tragediei au tinut sa fie aproape de familia indoliata Apoi s-au rupt de amintiri rascolitoare, dar dragi lor. Au daruit din toata fiinta lor hainele pe care Costin le-a purtat la serviciu, la petreceri sau aiurea, pe strada, vesminte prin care Costin va mai poposi printre pamanteni, asa cum si-au dorit. Viata fara Costin merge totusi inainte. E dureros, e chinuitor, dar timpul nu poate fi tinut in loc.