Parintele-poet Ioan Pintea are 45 de ani, s-a nascut in Runcul Bistritei, a fost bibliotecar, a facut Teologia la Cluj si consilierat pentru IPS Bartolomeu Anania, a fost parlamentar, conduce revista Miscarea literara, este preot la Chintelnic, dar lucreaza si la Centrul judetean pentru cultura Bistrita-Nasaud.
A publicat volume de versuri, eseuri teologico-literare si interviuri (cu Parintele Staniloae, intre altii), insa lumea culturala il stie cel mai mult ca inflacarat ucenic si marturisitor al lui Nicolae Steinhardt (v. de ex.vol. Primejdia marturisirii, 1993). Impreuna cu Cristian Badilita, Viorica Niscov si V. Ciomos ingrijeste in prezent la Humanitas o serie de Opere Steinhardt, care apare - sa speram ca fara suparare - in paralel cu volumele editate la Manastirea Rohia.
Cand l-am intalnit printre salbaticiile dulcilor defileuri ale Bistritei si inaltele ierburi ale Vadului, la asezamintele muzeale Rebreanu de la Prislop si Maieru, la mormantul monahului Nicolae de la Rohia, in preajma parintelui staret Dumitru Cobzaru de la Nicula, ca excelent om-punte intre lumea laic-literara si mediile clericale, ori in parohia sa de la Chintelnic, unde stie tot ce misca si duhovniceste pe toata lumea cu o jubilatie de om total daruit celorlalti, Ioan Pintea mi-a aparut numaidecat ca intrupare a stravechiului enthousiasmos, care-l tulbura pana la extaz pe Ioan Alexandru in urma cu aproape patru decenii. "Poetul, ca si preotul, este stoma to theou, gura zeului, rostirea intrupata a sacrului", spunea cu sfanta mandrie autorul Vamilor pustiei.
PREOCUPARI. Din multimea preocuparilor si daruirilor sale, nu se putea ca Ioan Pintea sa nu scrie jurnal. Lecturi infrigurate, farame de trairi estetico-religioase, revelatii sau domesticitati "argheziene", intalniri, intrebari, evocari ale copilariei sau ale tineretii optzeciste, note de drum in tara si prin Europa,
