Toata lumea cunoaste si are de suferit din pricina problemelor cu care se confrunta sistemul sanitar craiovean. Astfel de probleme, tinând de lipsa ori de insuficienta finantarii, nu sunt insa noi, ci au afectat asezamintele sanitare ale orasului inca de la infiintare. Dupa 1800, functionau in Craiova doua asa-zise spitale, dintre care doar unul era permanent, fiind destinat exclusiv celor suferinzi de boli venerice. Primul spital adevarat - actualul Spital Municipal „Filantropia“ - a fost infiintat in 1840. La inceput, spitalul a functionat in casele Zincai Golescu. Ulterior, administratia orasului a cumparat terenul si casele logofatului Stefan Bibescu, unde se afla in prezent cele mai multe dintre cladirile Spitalului „Filantropia“. Constructia spitalului propriu-zis a inceput in 1846, finalizându-se in anul 1856. Cu toate acestea, din lipsa subventiilor spitalul a fost desfiintat de mai multe ori intre anii 1865 - 1905. La pragul dintre secole, doi dintre directorii de atunci ai unitatii sanitare, medicii Vernescu si Augustin, au inaintat catre Eforia Spitalelor mai multe rapoarte in care consemnau conditiile precare in care functiona unitatea, numarul redus de paturi, conditiile neigienice de cazare a pacientilor, lipsa grupurilor sanitare, bugetul redus pentru hrana si medicamente. Din pacate, demersurile celor doi ramân fara rezultat. Situatia seamana izbitor de mult cu cea din zilele noastre, când fondurile insuficiente sunt o problema generalizata a sistemului sanitar românesc. Incepând cu anul 1908, conducerea Directiei Generale Sanitare din Ministerul de Interne (functie similara cu cea actuala a ministrului sanatatii) a fost preluata de marele savant Ion Cantacuzino, care a reusit sa gaseasca fondurile necesare maririi si transformarilor spitalului craiovean, unde tot in aceasta perioada au fost infiintate doua sectii - boli interne si chirurgie. Extinder