Gradul de toleranta al formatorilor de opinie fata de atingerea fostei Securitati e aproape zero. Ar fi pacat insa sa o pierdem pe Mona Musca ca politician, unul dintre putinii care a lasat cu adevarat ceva semnificativ in urma. Intrebare la Radio Erevan: a fost sau nu ilegalist tovarasul Jivkov? Raspunsul redactiei: tovarasul Jivkov a fost semi-ilegalist; in sensul in care el s-a ascuns, dar nu l-a cautat nimeni. Acest banc clasic descrie foarte bine situatia multora, in principal din spatiul politic, dintre cei care acum isi umfla piepturile de indignare condamnindu-i aprig pentru colaborarea cu securitatea pe cei ca Mona Musca sau Carol Sebastian, pentru a lua doar doua exemple dintre cele mai notorii. Pentru ca daca trecem in revista cele intimplate din 1990 incoace si punem in balanta ce a facut fiecare in aceasta perioada, putem spune cu buna aproximatie ca multi dintre moralistii intransingenti ai momentului ar fi colaborat si ei cu Securitatea fie de nevoie, fiind presati, fie in schimbul unor avantaje daca li s-ar fi cerut acest lucru. Intr-un fel e simptomatic faptul ca exact cei, foarte putini de altfel, care ar avea toata acoperirea morala sa judece astfel de pacate au preferat sa ramina mai degraba discreti. Asta nu inseamna ca trebuie sa trecem cu vederea vinovatia Monei Musca, ci doar ca mai trebuie sa ne uitam si la cine ridica piatra. Dincolo de chestiunea de fond Mona Musca a facut doua greseli tactice majore, intr-un fel surprinzatoare pentru proverbialul ei fler politic. Prima e aceea ca nu a luat ea initiativa de a vorbi despre aceste pacate din tinerete, daca nu cu ani in urma, macar acum in ultima perioada cind sensul in care se miscau lucrurile din acest punct de vedere era destul de limpede. Intr-un fel gestionezi o astfel de criza atunci cind tu decizi momentul in care o declansezi si e cu totul altceva atunci cind trebuie sa actionezi in fa