Mediatizarea intensă face ca, de cele mai multe ori, marea majoritate a catastrofelor naturale şi a nenorocirilor pe care le aduc acestea să fie percepute doar din unghiul emoţional. Atât de dese au fost în ultima vreme catastrofele, încât imaginile difuzate, cu tot dramatismul lor, au început să cadă în banal.
Nu mai tresărim, aşa cum ar fi normal, la vederea lacrimilor celor care, într-o noapte, au rămas doar cu ce aveau pe ei, sau a celor cărora apele furioase le-au luat, odată cu bunurile, şi membrii de familie; ori pe amărâţii a căror unică nădejde a hranei zilei de mâine stătea în ouăle celor câteva orătănii din ogradă, pe care agenţii în alb ai ministrului Flutur le fugăreau, necruţători, pentru a le eutanasia, în bloc sau cu amănuntul.
În spatele acestui spectacol devenit naţional se desfăşoară un altul, de care n-au cunoştinţă decât cei implicaţi direct. Sunt beneficiarii catastrofelor: cei care distribuie ajutoare, care participă la reconstrucţie, care igienizeză, care degajează. Toate aceste operaţiuni devin extrem de mănoase, fiind efectuate în regim de urgenţă, deci fără respectarea paşilor necesari în domeniul achiziţiilor publice. Înfloreşte traficul dintre responsabilii din administraţie şi clientela lor de afaceri cu bune legături politice. Tocmai se vorbeşte despre ancheta procurorilor referitoare la firmele care au primit din partea Ministerului Agriculturii sarcina să execute dezinfectarea în zonele afectate de gripă aviară. S-a constatat că firmele respective au practicat preţuri de 10-15 ori mai mari, pentru substanţe diluate şi modificate, şi pentru servicii efectuate neglijent. Toate acestea au costat statul sume exorbitante. O situaţie mai complexă o reprezintă acţiunile de refacere a caselor sinistraţilor de pe urma inundaţiilor. Sumele alocate de la Guvern au luat căi întortocheate care au făcut ca nici până astăzi să nu se obs
