Nesiguranta si lipsa de repere au pus stapanire pe terenurile de joaca. Nesupravegherea copiilor are urmari tragice. Inainte de ’89, scoala prelua din sarcinile familiei si inrola tinerii intr-un sistem educativ concentrationar. Dupa Revolutie, nici scoala si nici familia nu au mai functionat, iar cel mai "bun" baby-sitter a devenit televizorul.

Jurnalul National: Ce insemna sa fii copil inainte de ’89? Sebastian Lazaroiu (sociolog): Ar trebui sa amintim stupida politica pro-natalista a lui Ceausescu, care a avut consecinte peste ani. Interzicerea avorturilor, limitarea mijloacelor de contraceptie au dus la baby-boom-uri in anii ’70-’80. Din punct de vedere statal si legal, exista o mai mare protectie a familiei si copilului, in sensul ca nu aveam o criza a gradinitelor, cum se intampla astazi. Statul era interesat ca acesti copii sa creasca si sa se dezvolte, nu era interesat doar in simplul act al nasterii.

Existau aspecte negative ale sistemului de protectie a copilului? Erau o multime de alte dificultati economice, care contrabalansau masurile statului protectionist. De pilda, in momentul in care trebuia sa asiguri o anumita alimentatie copilului te izbeai in mod automat de economia de penurie, mai ales in anii ’80. Din cauza alimentatiei, multi copii nascuti in perioada respectiva au astazi probleme de sanatate provocate de alimentatia din copilarie. De asemenea, existau fenomene legate de piata muncii. Naveta de la sat la oras a afectat modul in care parintii puteau sa aiba grija de copiii lor. In plus, mai erau multe slujbe in trei schimburi, ceea ce afecta viata cotidiana a familiei. Aveau loc dereglari ale programului zilnic, care presupuneau o foarte buna coordonare intre ambii parinti, intre parinti si bunici.

Care este trasatura definitorie a copilariei de dinainte de ’89? Parintii erau fortati sa isi neglijeze c