Fost proprietar de mine, steampuri si terenuri miniere in Rosia Montana
"Guvernantii se lauda in Europa cu restituirea
integrala a proprietatilor, dar minele private
din Apuseni de ce nu sunt retrocedate?"
La Rosia Montana, statul roman, reprezentat de demnitari lipsiti de scrupule, a concesionat unei companii straine o proprietate care, de drept, nu-i apartinea! Respectivii demnitari s-au postat in spatele unei prevederi a Constitutiei actuale, care a preluat din Constitutia comunista teza ca bogatiile subsolului sunt ale statului. Pana la un punct, juristii ar putea accepta aceasta prevedere, deoarece si in perioada interbelica, ba chiar si in timpul stapanirii austro-ungare, statul detinea, intr-adevar, zacamintele de aur de la Rosia Montana, dar numai de la altitudinea de 660 metri pana la 820 metri - unde zacamintele erau mai bogate -, iar restul, pana la suprafata (1087m, varful Carnic), fiind mine motesti private. Sistemul de proprietatea consta in cuxe (parti de mina, actiuni). Este limpede ca mentinand nationalizarea intreprinsa de statul comunist, statul actual se afla in culpa fata de detinatorii acestor cuxe, precum si fata de proprietarii unor suprafete miniere si ai unor instalatii de faramitare a minereului de aur (steampuri actionate de apa curgatoare sau de un motor Diesel).
Dupa evenimentele din decembrie 1989, fostii proprietari (schingiuiti cumplit de Securitate si de activistii comunisti din anii 50-60, care le-au luat, prin torturi, aurul) au sperat ca-si vor recupera micile averi pierdute, ca dreptatea se va arata, in sfarsit, si pentru ei. Totul a fost doar o amagire. Intr-un tarziu, rosienii si-au cautat dreptatea in justitie, revoltati ca partile de mina le-au fost furate a doua oara - de data aceasta pentru totdeauna, urmand sa dispara in craterele selenare ale proiectului "Gold Corporation". Bolnavi si
