SIGHET Pe harta locurilor de detentie, Sighetul este locul in care au fost inchisi fostii ministri.
Situata in nordul extrem al tarii, la acea vreme foarte aproape de granita cu Uniunea Sovietica, inchisoarea de la Sighetul Marmatiei fusese construita de regimul austro-ungar la sfarsitul veacului al XIX-lea, ca si cele de la Aiud, Gherla, Oradea, Cluj sau Satu Mare.
IDENTITATI SECRETE. Majoritatea fostilor demnitari fusesera arestati in noaptea de 5 spre 6 mai 1950. De la Ministerul de Interne au fost transportati cu mai multe dube spre Sighetul Marmatiei. Din relatarile celor care au supravietuit reiese ca nu stiau incotro se indreapta. Nici chiar directorul Vasile Ciolpan nu cunostea prea bine identitatea "oaspetilor". De la Directia Generala a Penitenciarelor din Bucuresti, o data cu detinutii sosisera si tabele, continand doua coloane de cifre: pe prima se regasea numarul repartizat fiecarui detinut care urma sa-i tina loc de identitate pe toata perioada incarcerarii, pe a doua, numarul celulei in care urma sa fie repartizat. Operatiunea fusese facuta de la Bucuresti, iar listele au plecat spre capitala o data ce repartizarea s-a incheiat.
"BANDITUL UNU, BANDITUL DOI". In amintirile sale, Constantin C. Giurescu, istoric si fost ministru in guvernul lui Carol al II-lea, a povestit cum erau apelati de personalul inchisorii: banditul Unu, banditul Doi, banditul Trei si asa mai departe. Cand a incercat sa replice, unul dintre "banditi" a fost admonestat prompt: "Si ce daca ai fost general? Aici nu mai esti nimic!", scria profesorul care a stat la Sighet cinci ani si doua luni si le era cunoscut gardienilor ca "banditul sapte". Personalul inchisorii nu stia astfel pe cine are in paza.
Detinutii nu aveau dreptul sa scrie sau sa primeasca scrisori. Chiar si administratia comunica cu Directia Generala a Penitenciarelor de la Bucuresti in limbaj ci
