O confruntare absurda, intre cei plecati si cei ramasi. Tinerii care nu au parasit tara s-au integrat in sistemul ticalosit al lui Iliescu. Spaga, minciuna, teapa, psd, pc, prm. Trist, dar aceasta este realitatea. Chapeau, pentru cei care si-au pastrat demnitatea."

"Nu te vrea nimeni inapoi cu atitudinea asta. De fapt, cei care au ramas au ales ceva si nu avem nevoie de "valorile" care au plecat pentru ca aici nu se puteau exprima. Aceste valori sa ramana acolo unde s-au integrat si sa ne lase in pace cu "durerea noastra"".

Iata un fragment din dezbaterea extrem de animata de pe forumul EVZ, in legatura cu articolul nostru de ieri consacrat tinerilor care aleg sa ramana in Romania. (Articolul continua astazi, inclusiv cu povesti ale celor care au ales sa plece.) Confruntarea, uneori cu accente extrem de dure, reprezinta insa ultima dintre dezbaterile de care Romania are nevoie in acest moment.

Culmea absurdului este sa-l blamezi pe cel care-si cauta fericirea! Pentru ca, pana la urma, despre asta este vorba.

Saracia, competitia incorecta, lipsa perspectivei (macar a aceleia de a avea un apartament) si posibilitatea de a ajunge la un anumit confort material mult mai repede decat in tara i-au determinat pe multi sa emigreze. Cinste lor! Au riscat, muncesc din greu, au trecut prin experiente extraordinare. Au cu totii parte de portia lor de fericire, asa cum stiu sa si-o procure si sa si-o administreze.

Tot asa si cu cei care au ramas! Nemultumiti de aceleasi lucruri ca si cei care au plecat, au incercat sa reziste si sa faca ceva. Au muncit, si-au stors creierii sa gaseasca o solutie pentru a le fi un pic mai bine si, pana la urma, au scos-o si ei la capat.

Pentru multi dintre cei care au luat-o de jos, la inceputul anilor ‘90, pentru cei care lucreaza pe cont propriu, care-si dezvolta cariere in fi