Toti localnicii din Rosia Montana care si-au vandut casele companiei "Gold Corporation" sunt astazi profund nefericiti in locurile unde au plecat. Inchisi in sine, neadaptati, multi cu grave probleme psihice. Majoritatea recunosc public c-au gresit. Iar acum nu doresc nimic altceva decat sa se intoarca acasa

Strada Siciliana

Strada Siciliana din Rosia Montana e o strada istorica. Aproape un muzeu in sine. Foarte ingusta, porneste din piata cea mare, urcand in curbe stranse printre case batrane, uriase, lipite intre ele, ca un tunel serpuit. O strada medievala, asemeni celor din vechile orase italiene, zagazuita de case trainice, baroce, cu etaj si pereti grosi. Cladiri superbe, in ciuda decrepitudinii lor, unde-au trait odinioara marii aurari ai Rosiei, stapanii comorilor din Muntii Apuseni. Astazi, din loc in loc, pe frontispiciile scorojite, au fost prinse niste tablii albastre, pe care scrie: "Aceasta casa e proprietatea Rosia Montana Gold Corporation S.A.". Alaturi, pe acelasi perete, o alta tablita: "Aceasta casa e monument istoric". Inauntrul acestor nepretuite cladiri de patrimoniu au locuit pana mai ieri urmasii celebrilor stapani de mine si steampuri. Oameni ce-au fost nevoiti sau pacaliti sa-si vanda casele pe care le-au venerat, pe care le-au ingrijit cu sfintenie o viata. Nu stiau ce se va intampla. Ei le-au vandut "pe contract", convinsi ca noii proprietari le vor intretine mai bine ca ei, ca le vor ingriji "mai profesionist", ca le vor preschimba in muzee, ca nu se vor prabusi la primele explozii ale exploatarii... Le-au vandut cu acordul ministerului roman "al Culturii", care le-a promis "prin leje" acelasi lucru. N-au stiut ce-o sa se intample. N-au banuit. Acum, in august 2006, dupa doar un an-doi de nelocuire, casele sunt aproape in paragina. Zice-se ca niste indivizi, despre care toata lumea stie ca-s platiti de Companie, ven