- Diverse - nr. 163 / 21 August, 2006 La inceput de august, l-am intalnit neintamplator in oras pe domnul Ilarie Gh. Opris, cunoscut prin neosteneala de a cerceta si descoperi noi si noi documente despre lupta noastra pentru mentinerea identitatii national-culturale, pentru afirmarea spiritualitatii prin creatie, ma refer, in concreto, la Asociatia Artistilor Plastici Mures (1977-2004), la o carte scoasa in coautorat cu Vasile Muresan ilustrand infiintarea unui cadru institutional "care sa promoveze si sa valorifice talentele locale". Dupa bucuria reintalnirii la cea de-a IX-a Sesiune de comunicari "Zilele Miron Cristea" (18-19 iulie) si lansarea unei cercetari unice "Invatamantul primar de stat si confesional din judetul Mures in anul scolar 1939-1940", l-am rugat sa-i facem o vizita domnului Ranca. Nu aveam parca un imbold launtric suficient. Pe doamna nu o cunosteam. Am vorbit o singura data la telefon, mirandu-se ca un necunoscut i-a dedicat sotului un ciclu de peste cincisprezece articole cu prilejul implinirii varstei marelui carturar de saptezeci de ani. De acord, insotindu-l pe domnul Ilarie, am plecat spre locuinta domnului Ranca. Pe o canicula sfasietoare, am ajuns in dreptul unui imobil masiv, gri si apasator, picotind si el parca de vulcanica fierbinteala. Am intrat. Doamne! Un alt spatiu, cu o alee insotita de flori si miros de mere spre coacere. Am fost primit cu mare placere. Nu ma refer la domnul Ilarie, care este prieten si oricand este binevenit in casa distinsilor amfitrioni. L-am revazut si reascultat dupa doi ani pe acelasi barbat cu voce baritonala, cu anumite inflexiuni sonore si accente semantice inimi tabile. Am reintalnit nuantele de spirit si memoria extraordinara. N-a uitat nimic din ce am discutat, intalnindu-l intamplator, a evocat oameni mari, cum este Raoul Sorban, plecat nu demult dintre noi spre alte zari unde bantuie mai puti