E o confuzie totala, de asemenea, in distinctia - de care se agata atati turnatori - dintre a semna un angajament si a face politie politica. Nimeni nu are criterii clare in aceasta privinta. Nu exista, deocamdata, un mecanism de deconspirare a ofiterilor de Securitate care-au produs, de fapt, teroarea in perioada comunista. Buna parte din teribilul haos in care se desfasoara-n prezent procesul de stabilire a vinovatiei celor care-au colaborat in trecut cu Securitatea deriva din excesul emotional al discutiei publice. Sunt absolut convins ca in Germania, de pilda, clarificarea situatiei RDG-istilor care-au colaborat cu Stasi a fost mult mai lucida si mai sistematica. Noi strigam mult, atat in atac, cat si-n aparare, lovim sub centura, facem circ si ne punem poalele-n cap, apucam, la o adica, dancii de picioare si lovim cu ei in adversar, mult inainte de a fi inteles despre ce, de fapt, discutam. E consecinta faptului ca tot procesul are loc mai ales in medii, la televizor si in presa, si cu mult mai putin acolo unde el ar trebui cantonat: in lege, intr-un sistem bine articulat, cu puncte si subpuncte, care sa stabileasca o scara a vinovatiilor, a raspunderilor si a consecintelor unor fapte din trecut.

Cand asezi o discutie de asemenea insemnatate nationala in primul rand intr-un plan moral, ea nu poate sa nu se impotmoleasca. Eticul e un domeniu extrem de relativ si de supus presiunilor emotionale. De altfel, cei mai multi oameni de prin partile noastre nu au, de fapt, o constiinta: sunt oameni marunti, care trec si ei prin viata cum pot, si care, daca au turnat la Secu, n-au avut sentimentul ca fac ceva rau. Asa era pe-atunci, iti zic ei, am scris si noi verzi si uscate, ca tot omul, in notele informative, dar n-am facut rau nimanui...

E o confuzie totala de criterii in privinta colaborarii cetatenilor romani cu Securitatea. Au fost sute de mii de l