Cosmin Stanica are opt ani si o malformatie congenitala complexa la inima. Singura lui sansa de a trai, a invata si a-si putea ajuta parintii este o interventie chirurgicala. Prea costisitoare, din pacate, pentru o familie atât de saraca! Sta pe-o buturuga, privindu-i pe ceilalti. Abia poate sa mestece. Din ciorba pe care i-a turnat-o sora-sa in farfurie, n-a luat de trei ori. Nu poate. Lingura e prea grea, imbucatura e prea grea. Chiar si efortul de a sta la masa, alaturi de frati si de taica-sau, e prea mare pentru el. Il oboseste. Inima lui, bolnava de când era un prunc, nu mai face fata nici unei munci: de a invata, de a umbla, de a mânca ori de a se juca. De a trai copilaria. La patru luni, cântarea 2,500 kg Pentru familia Stanica din Butoiesti, Mehedinti, nasterea celor patru copii a fost binecuvântare de la Dumnezeu. Oameni saraci, dar având credinta in suflet, atât Marius, cât si Raluca, nevasta lui, s-au bucurat nespus de fiecare zamislire a dragostei lor. Fiecare prunc venit pe lume era inca o dovada ca iubirea lor poate sa invinga orice greutati ivite in cale. Le intarea increderea in ei si intr-un viitor mai bun. Când l-au tinut pe Cosmin prima data in brate, acum opt ani, bucuria a fost peste masura: era al doilea baiat si cel de-al treilea nascut - deci inca un brat de fier care sa munceasca pentru bunastarea si fericirea familiei. Soarta a vrut insa altceva... „S-a nascut normal“, povesteste Marius Stanica venirea fiului sau pe lume. „A avut trei kilograme jumate. La spital, cu ingrijiri de la medici, totul parea bine. Se dezvolta frumos, ca si ceilalti, mânca, plângea când trebuia, era un copil frumos. Pâna la vreo patru-cinci luni, atunci a inceput sa se simta rau. Obosea repede, era iritat, nu mai avea pofta de mâncare. Slabea vazând cu ochii, iar in scurt timp a ajuns numai pielea si osul. Când a scazut la doua jumate, am plecat cu el de urgenta la