Timp de un secol, oameni de prin toata Oltenia au cautat degeaba comoara ascunsa de haiducii fuga-riti de potera pe Dealu’ cu Negustori. Acum, mai multi rromi s-au pornit pe scormonit, cu excavator si detector de metale. Au cumparat pamantul de pe magura Slatioarei si-l sapa zi-lumina. O poveste ademenitoare, cu haiduci, comori si rromi din Oltenia care sapa in cautarea aurului ascuns, ne intarata si ne cheama precum mirosul proaspat de cafea macinata dimineata. Asa ca o luam la drum catre magura Slatioarei, pe urmele misterului comorii ascunse de haiduci, mister care, printre valceni, il bate strasnic la fund pe cel al templierilor.

Zice-se ca acu’ un secol niste haiduci fugariti de potera au ascuns o comoara, pe Dealu’ cu Negustori. De-a lungul anilor, chiar si oameni cu scaun la cap si-au luat lopetile si harletele si au pornit in cautarea comorii din Lacu’ fara Fund, care a mai si secat intre timp. In aste zile, trei clanuri de rromi din trei judete au cumparat de la localnici un hectar de pamant si au pornit cu caterpilar si excavator sa descopere comoara de mult ascunsa.

COMOARA, AURUL SI ARDELENII. Legenda, precum si povestea din zilele noastre cu tiganii care au venit sa caute auru’ dupa ce au cumparat pamantul de la localnici, e cunoscuta de toti cei din zona. Dar asa cum ii sade bine romanului de la tara, fascinat de povesti si mituri, fiecare mai adauga ici pe colo cate ceva. Cum ca tiganii au gasit de o saptamana aur, fro 200 de kilograme, da’ le ascund, cum ca lucratorii de pe excavator si caterpilar primesc 1.000 de euro pe zi de la tigani, cum ca au dat 200 de milioane de lei pe un pogon de pamant (lucru mare, zau, pentru zona respectiva), cum ca acestia au venit la punct ochit punct lovit avand o harta inscrisa pe un pergament (a cui?, si de la cine or avea-o nimeni nu stie) si cum in fiecare zi de aproape doua saptamani t