Dupa milioanele de locatari din locuintele ceausiste, dar si nationalizate, dupa sutele de sedii de partide din toata tara, a venit randul cabinetelor medicale care functioneaza in imobile de stat sa fie vandute chiriasilor. Un lucru normal la urma urmei, daca s-ar face dupa regulile pietei libere. Ca si in celelalte cazuri, Statul Roman este din nou extrem de generos cu chiriasii sai. Dupa 17 ani de democratie si de "edificare" a economiei de piata functionale nimeni nu-si pune problema organizarii de licitatii pentru aceste spatii, ba mai mult, sunt stabilite niste preturi derizorii. Sunt convins ca orice medic care detine un cat de mic si modest cabinet ar fi dispus sa plateasca cei 50 de euro pe metrul patrat pentru un spatiu situat, in cele mai multe cazuri, in zone centrale ale capitalei Banatului. Daca autoritatile locale negociaza la sange vanzarea spatiilor comerciale din buricul targului si obtin sume considerabile fie de la fostii chiriasi, fie de la alte firme interesate, de aceasta data trebuie sa se conformeze "generozitatii" guvernamentalo-parlamentare. Sigur, argumentul suprem adus in discutie de initiatorii legii se refera la importanta sociala a activitatii care se desfasoara in aceste spatii. Organizarea de licitatii pe baza unor caiete de sarcini, care sa contina prevederi clare si precise legate de obiectul de activitate, nu ar fi afectat catusi de putin existenta retelei sanitare. Ba mai mult, ar fi putut obliga castigatorul licitatiei sa isi investeasca in reabilitarea acelor spatii, deoarece multe dintre ele sunt intr-o stare jalnica. Medicii care au preluat fostele cabinete de stat, cu tot cu dotarea aferenta, plateau oricum chirii modice, spre deosebire de alti colegi ai lor, care au fost nevoiti sa faca investitii serioase pentru a pune pe picioare o astfel de afacere. Iar pentru ca tacamul sa fie complet, recent au fost introduse in le