Sfârşitul de secol XIX, inceputul de secol XX, aducea in România, meseriaşii italieni, adevăraţi maeştri in tot ceea ce făceau. Au construit căile ferate române, aşa că să nu ne mai mire inscripţionarea de neinţeles până acum pe care o găsim pe toate vagoanele care incă mai circulă prin ţară, "E pericoloso sporgersi". Au construit drumuri, poduri, şi din câte se aude chiar şi Castelul Peleş. Apoi vremea lor de glorie a apus pentru că instalaţi la putere, comuniştii români nu mai doreau să audă de străini. Aşa că nimeni nu a mai putut spune până după 1990 câţi italieni sunt la noi in ţară. "Obişnuiam să cred in copilărie că sunt singura italiancă din România şi il intrebam pe tata ce i-a trebuit de a venit aici. Dar nu primeam niciodată nici un răspuns. După '90, atunci când s-a făcut primul recensământ şi, timid, italienii au inceput să işi recunoască naţionalitatea am aflat cu mirare şi chiar neincredere că numărul nostru depăşeşte cifra de 4000 de persoane, doar in Bucureşti. Se pare că ne place să locuim in capitală", ne-a spus glumind Ioana Grosaru, vicepreşedinta Asociaţiei Italienilor din România.

Spre deosebire de alte etnii, latinii noştri veri s-au integrat mult mai uşor in parte graiului, in parte temperamentului. Acum insă fiecare etnie poate să işi manifeste identitatea, iar ilalienii sunt o naţie care o fac cu foarte multă demnitate şi mândrie. (E.K.)

Sfârşitul de secol XIX, inceputul de secol XX, aducea in România, meseriaşii italieni, adevăraţi maeştri in tot ceea ce făceau. Au construit căile ferate române, aşa că să nu ne mai mire inscripţionarea de neinţeles până acum pe care o găsim pe toate vagoanele care incă mai circulă prin ţară, "E pericoloso sporgersi". Au construit drumuri, poduri, şi din câte se aude chiar şi Castelul Peleş. Apoi vremea lor de glorie a apus pentru că instalaţi la putere, comuniştii români nu ma