In fond, cate divizii de casti albastre are ONU? Se pot intreba cele doua parti beligerante din sudul Libanului, deturnand faimoasa ironie pe care Stalin i-o rezerva pe vremuri Vaticanului. Nici una deocamdata, pe care sa o trimita la fata locului, si abia intr-un viitor ipotetic 15.000 de casti albastre, daca vor putea fi adunate. 49 de tari s-au oferit sa contribuie la alcatuirea acestei forte multinationale. Era urgent sa fie oprit macelul, si iata ca a devenit urgent sa se mai astepte un pic, fiindca nimeni nu vrea sa-si riste pielea prin acele locuri unde ea pare sa valoreze atat de putin. Toate tarile se codesc, incepand cu Franta, care promisese cateva mii de soldati si abia a trimis 200 sa refaca podurile si principalele infrastructuri. Nu numai Franta, dar si Germania, Italia, Belgia si chiar si Bulgaria doresc precizari suplimentare si clare despre statutul militarilor pe care i-ar pune la dispozitie. Caci rezolutia 1701 a Consiliului de securitate a fost votata pe un text lasat in mod intentionat neclar, la limita de lasitate a diplomatiei; altfel nu s-ar fi ajuns nici la aceasta vaga intelegere. Deci se negociaza in continuare dreptul castilor albastre de a riposta cu arme in cazul in care ele sau populatia civila s-ar afla in primejdie. Este o mentiune relativ noua, introdusa in capitolul VI ce defineste statutul Fortelor de interventie ale Natiunilor Unite (FINUL), precizare devenita necesara dupa trista experienta a castilor albastre franceze in Bosnia sau a celor belgiene in Ruanda. Or, noua rezolutie nici nu aminteste capitolul cu pricina, marginindu-se sa indice o misiune vaga de mentinere a starii de fapt. Nimic nu a fost prevazut pentru dezarmarea militiilor si nici perntru retragerea tuturor trupelor israeliene din Liban. Intre doua focuri, aceste casti ONU ar putea deveni o tinta predilecta a ambelor tabere, dat fiind fanatismul cu care isi ap