Bilanţul victimelor - deopotrivă militare şi civile - înregistrat în Irak după căderea regimului lui Saddam Hussein depăşeşte, potrivit prestigiosului Institut american Brookings, pe cel din Bilanţul victimelor - deopotrivă militare şi civile - înregistrat în Irak după căderea regimului lui Saddam Hussein depăşeşte, potrivit prestigiosului Institut american Brookings, pe cel din timpul intervenţiei propriu-zise din 2003 a coaliţiei conduse de SUA. Situaţia este departe de a se stabiliza, iar atacurile forţelor insurgente au devenit, între timp, o constantă a vieţii irakiene de zi cu zi.
Spectrul războiului interconfesional Majoritatea acestor atacuri are o puternică componentă confesională, ea opunând minoritatea sunnită, pe care s-a sprijinit dictatura lui Saddam, majorităţii şiite, oprimată în timpul acestei dictaturi. Acest lucru a reieşit şi în ultimele zile, când şiiţii au comemorat moartea celui de-al şaptelea imam al lor, Mussa al-Kazim, la ceremonii participând peste un milion de pelerini care s-au perindat la mausoleul acestuia din Bagdad. În ciuda măsurilor de precauţie excepţionale adoptate, inclusiv interzicerea circulaţiei automobilelor, numai duminică, când ceremoniile au luat sfârşit, au fost ucişi cel puţin 20 de pelerini, în vreme ce alţi 300 au fost răniţi, numărul exact al victimelor fiind deocamdată imposibil de stabilit. În timpul operaţiunilor de securizare a Bagdadului a fost descoperită o importantă ascunzătoare de arme a insurgenţilor, inclusiv 270 de rachete. Într-un document confidenţial la încheierea misiunii sale, ambasadorul britanic la Bagdad, William Patey, avertiza că nu democraţia, ci războiul civil este alternativa cea mai probabilă care confruntă Irakul, cu consecinţa ei, scindarea ţării. Documentul exprima serioase îndoieli asupra capacităţii unui guvern irakian de a se menţine în picioare după eventuala retragere a
