Inca din cele mai vechi timpuri, una dintre etapele esentiale ale vietii a fost casatoria. In momentul in care doi oameni hotarasc sa faca acest pas, evenimentul este planuit cu ceva timp inainte, pentru ca totul sa se petreaca in cele mai bune conditii, sa devina intr-adevar una dintre cele mai importante si emotionante zile din viata. Exista câteva superstitii mostenite de la strabuni, unele respectate cu strictete pâna astazi, altele mai putin. Traditia spune ca mirele si mireasa nu trebuie sa se vada inaintea nuntii, pâna in momentul ceremoniei. Fetele tinere, viitoarele mirese, erau considerate „proprietatea“ tatalui. Acesta avea rolul de a-i gasi fiicei un sot pe masura propriei familii si putea, fara sa ii ceara consimtamântul fetei, sa o promita barbatului care venea cu propuneri financiare tentante. Taina Nuntii Este cunoscut faptul ca sunt unele perioade din an când nu se fac nunti: in toate posturile si zilele de post de peste an, in ajunul si in ziua praznicelor imparatesti, in saptamâna dinaintea (saptamâna brânzei) si de dupa (saptamâna luminata) Postul Mare, si de la Nasterea pâna la Botezul Domnului. Nunta este precedata de logodna. Cuvântul „logodna“ este de origine slava si inseamna a face fagaduinta de casatorie. Ea este rânduiala tocmirii sau asezarii nuntii a doi tineri care s-au fagaduit unul altuia. Biserica binecuvânteaza aceasta veche datina printr-o slujba scurta premergatoare nuntii. Logodna nu da insa dreptul la consumarea vietii conjugale, fiind doar o promisiune pentru casatorie. Numai Sfânta Taina a Nuntii da posibilitatea celor doi la trairea vietii intime. In alte cazuri, cei care au facut logodna nu mai vin sa li se oficieze Taina Cununiei si traiesc toata viata in concubinaj. Se spune ca acesta este un mare pacat care poate duce si la mari nenorociri in viata celor doi. In credinta populara româneasca este obligatoriu ca tinerii sa