Cu o vioară veche de 125 de ani, Alexandra Abrudan a spulberat concurenţa la concursuri din Italia şi România, câştigând premiul întâi. Ar putea domina multe alte competiţii, dacă ar ajunge Cu o vioară veche de 125 de ani, Alexandra Abrudan a spulberat concurenţa la concursuri din Italia şi România, câştigând premiul întâi. Ar putea domina multe alte competiţii, dacă ar ajunge la ele. Dar n-are bani. Stă cu chirie, într-un apartament cu două camere, împreună cu cei doi părinţi. Ca să-şi plătească meditaţiile, îşi rupe din timpul de studiu împărţind fluturaşi publicitari, câteva ore pe zi. Alexandra n-a fost nicăieri în vacanţa de anul acesta. A investit economiile cu care s-ar fi putut distra în marea ei pasiune. Elevă a Liceului "George Enescu" din Bucureşti, clasa Olivia Papa, violonista s-a obişnuit cu greutăţile, la doar 13 ani. "Cineva din domeniul muzicii ne-a spus:

Dacă vrea să fie cunoscută, să apară să cânte cu o mică orchestră, are nevoie de bani

. Niciodată nu voi plăti pentru ca Alexandra să cânte. Dacă merită, o cheamă ei", consideră Ani Abrudan, mama violonistei. Aceasta crede că jocurile de interese, mult mai vizibile în ultima perioadă în lumea muzicii, nu-i lasă pe copiii talentaţi să aibă o şansă la succes. Nici juriul de la competiţii nu este, întotdeauna, imparţial, de aceea Alexandra nu a participat, anul trecut, la concursurile din România. "Am început să cânt de la opt ani, relativ târziu, dar am muncit mult acasă şi am recuperat, 6-7 ore pe zi în vacanţă şi patru ore în timpul şcolii. M-au ajutat şi profesorii Olivia Papa şi Beno Swartman", mărturiseşte Alexandra. Visul ei este să studieze în Occident, acolo unde există respect faţă de munca muzicienilor. "Îmi doresc să ajung în Austria, în septembrie. Am fost invitată să studiez în următorul an şcolar la Graz, dar nu am 3.000 de euro să ajung acolo. După ce voi termina şcoala, sp