C(RAMPE) Cred ca exista un soi de mediocritate in notorietate. Vorbesc despre acea notorietate mai putin notorietate, foarte stralucitoare, superba chiar, despre acel tip de notorietate care-ti vine ca un toc in frunte, despre notorietatea agresiva. Notorietatea agresiva este unul dintre cele mai mari pacate mediatice, daca e sa ignoram intru totul pacatul enorm al neghiobizarii in masa. Este un pacat, daca vreti, enormisor. Sau enormulet.
Pentru ca promovarea agresiva a unei persoane o trece pe aceasta din spatiul normalitatii in tarcul stramt al pseudoidolatriei. Exemplu: iei o figura publica, o pui sa faca inconjurul tarii, o conjuri la istovitoare sesiuni de autografe, o bagi in casa omului emotionat c-o vede, caruia ii dai la schimb un di-vi-di sau altceva (un aragaz, o busola, un mileu, o sapca), dupa care il lasi pe acesta, pleostit de un orgasm naucitor, sa-si soarba limfa emotiei, singur, in bucatarie, dupa ce vedeta ii va fi parasit casa. Ah, ca bine mai e sa fii idol in lumea asta!
Trambalatul asta al omului public seamana bine de tot cu plimbatul din oras in oras al sectelor religioase, cu scopul de a face prozelitism. Am observat ca oamenii stiu sa idolatrizeze si idolatrizeaza cu profesionalism. Da-le doar o figura publica si-ai nascut un zeu. Emotia oamenilor, desi indusa cu buna-stiinta, e sincera. Inima lor bate sincer, cu putere. Fata li se lumineaza sincer cand vad vedeta. La randul ei, dupa obositorul travaliu turistic, vedeta va capata anvergura unui zeulet, gata sa-si incaseze ovatiile, gata sa se joace de-a sinceritatea in priviri la televizor, gata sa-si ocupe noul fotoliu pentru care a transpirat o vara intreaga.
Si, uite-asa, ajunge figura publica de o notorietate cumva respingatoare. Unul prea putin dispus sa idolatrizeze orice i se da va gasi ca vedeta "de tip nou" nu mai are nici un chichirez de vreme ce si-a ridicat pre
